Smart Woman

Nu ma temeam de traiul in alta tara pentru ca traisem sentimentele unui emigrant in propria-mi patrie - atunci cand am decis sa ne mutam din Bucuresti in Ardeal - si ceva mai rau nu putea sa mi se intample. Depasisem obstacolul unei ranchiuni ce o purtasem apriori francezilor caci aveam acum un ginere francez si, pe cale de consecinta, nepotul meu era francez si el!

Multe am mai invatat si invat si azi! Nu stiu in ce masura am evoluat dar multe din vechile stereotipuri le-am pierdut pe drum si ma mir adesea de intoleranta de care am fost capabila de-a lungul vietii mele.

In ziua in care fiica mea pleca spre "lumea libera" abia implinise 16 ani. Ce poti face ca mama? Ce sfat sa ii dai unei copile care nu stie nimic despre viata si pericole? Nu stiam daca tot ce o invatasem era destul  iar "crisalida" noastra ce urma sa-si ia zborul in viata asa de timpuriu  era totusi  doar o adolescenta! Necunoscutul era si pentru noi, parintii, acelasi ca si pentru ea caci cele cateva filme americane vazute nu ne faceau mai cunoscatori.

Experienta "LA- California" avea sa fie pentru ea viitorul si pentru noi - o scoala a tolerantei. Fotografiile cu care s-a intors acasa (vreo 5000) ne prezentau instantanee dintr-o lumea «multicolora» pe care nu eram obisnuiti sa o vedem - japonezi, chinezi, indieni, hispanici, negri sau mai putin negri, europeni... alaturi de localnici albi, erau colegii ei americani!

Am privit pozele si am multumit lui Dumnezeu, in gand si nu numai, ca totul se terminase cu bine, realizand inca o data ca, daca nu e sa ne incredem in El, viata poate sa fie o continua ezitare! Am inceput sa venim la Paris odata ce ea a inceput studiile si, desi calatorisem in Occident, lumea franceza ni se infatisa mai altfel.

Si, timpul, viata, experientele mi-au modificat multe din conceptii! Au trecut de atunci 16 ani. Azi ma gasesc intr-o societate multiculturala pe care incerc sa o inteleg si caut sa regasesc in oamenii cu care drumul meu se intretaie nu culoarea, rasa sau religia, ci pur si simplu calitatea umana.

Imi dau seama, cu fiecare vizita in tara, cat m-am schimbat. Copila mea m-a ajutat sa depasesc toate barierele fixate in mintea mea odinioara, caci la noi vecina de vis-a-vis nu era d-na Papadopol ci  grecoaica, laptarul era "schiopul" pentru ca avea un defect fizic, portarul scolii era "lautarul" (aluzie la originea sa tiganeasca) iar profesoarei de engleza ii spuneam "chioara" pentru ca avea un usor strabism (ceea ce, dupa mine, ii dadea un farmec aparte :p).

Imi amintesc de panica ce am simtit-o, acum aproape 40 de ani, cand, mergand la croitoreasa, mi-a deschis usa ginerele acesteia, un negru din Kamerun. Daca nu as fi fost tetanizata de frica as fi rupt-o la fuga! Pentru Romania era intr-adevar ceva neobisnuit atunci, chiar daca prin universitati erau destui straini. Azi bancherul meu este un tanar originar din Kamerun,  o persoana de un profesionalism si de o politete care ma fac sa ma rusinez de vechile mele conceptii.

Nu stiu in ce masura romanii reusesc sa isi depasasca ideile enclaviste ca si complexul de superioritate - de unde doar ce e al nostru e bun, destept si frumos, noi suntem natiunea aleasa, toti sunt tampiti iar pe noi nu ne vede nimeni cat de destepti suntem! Stiu ca ar trebui ca lucrurile sa se schimbe pentru ca lumea circula azi si ideile odata cu ea.

Venita cu conceptii xenofobe, fara sa le constientizez, azi, dupa 16 ani, ma rusinez pentru felul in care gandeam pentru ca, pur si simplu, sunt recunoscatoare atator oameni diferiti de mine. Ii sunt recunoscatoare lui Mei, frumoasa, sensibila si delicata chinezoaica cu care nepotul meu, cateva ore pe zi, era fericit ca in bratele mamei lui! Ii sunt recunoscatoare lui Baya, expresia maternitatii arabe, buna si tandra cu mezina noastra, care intinde bratele spre ea, bucuroasa cand o vede!

Sau Micheline, frumoasa negresa din Guadeloupe, protectoare si vesela, atenta cu copiii si o buna profesionista. Cristina, portugheza care ne ajuta la menaj, harnica si devotata, e ca un membru al familiei. Azi nu trec nepasatoare nici pe langa negrul care matura strada si care, cand il salut, raspunde atentiei mele  cu o privire in care poti citi romane! Toti acestia si altii asemenea lor, alaturi de francezii de "rasa pura" pe care ii am in preajma si pe care nu i-am pomenit doar pentru ca sunt mai multi, ma fac sa ma simt si eu o mica piesa intr-un puzzle universal.

Aici, in Franta, am invatat ca daca cineva te saluta, fie el un "boschetar" beat, minimum de respect pe care il datoram ca om unui om e sa ii raspundem intorcandu-i salutul (daca nu ii dam un banut). In fiecare iarna sunt zguduita de incercarea disperata a multor voluntari de a-i ajuta pe cei ce dorm in strada, sculandu-i din somnul degerarii si incercand sa le gaseasca un adapost, dandu-le o supa calda! Societatea civila, gratie voluntariatului, vine sa umple golul preocuparilor guvernamentale. Orice femeie care se respecta face parte dintr-un ONG bazat pe voluntariat.

Mi s-a replicat, si nu o data, ca vorbesc aiurea, ca magrebienii si negri sunt o plaga in Franta. Nu am circulat in cartiere rau famate, e adevarat. Exista si asa ceva. Acolo politica vremurilor trecute ca si a celor prezente a adunat populatia aflata in migratie si doar a cantonat-o fara sa rezolve cu adevarat problemele. De aceea pe unele strazi bantuie o ura viscerala care izbucneste ori de cate ori se ofera ocazia. Marginalizarea genereaza ura; desconsiderarea aduce cu sine razbunarea. Insa pana si dintr-un asemenea mediu se ridica oameni capabili si odata desprinsi din mediul viciat sunt tratati ca atare! (vezi parcursul Rashidei Dati!)

Aseara am auzit un comentariu la o televiziune in care se afirma ca Franta este natiunea cea mai "metissata" din lume fara sa fi dus o politica de emigrare, si asta pentru ca toleranta, ideile umaniste sunt aici prezente de secole! Nu este un loc al perfectiunii, stiu, dar este locul unde eu am invatat toleranta. Aici sunt aparate ideile, indiferent cat sunt ele de indraznete, si se lupta chiar si pentru a-ti apara opozantul - si asta in numele ideii de libertate si dreptate. Aici cea mai mica aluzie discriminatoare este sanctionata. Si ati putut vedea cate critici a primit guvernul francez din partea francezilor pentru politica referitoare la repatrierea tiganilor romani si bulgari. Franta ramane pamantul de unde se aprind revolutiile, locul unde vei gasi mereu pe cineva sa te apere.

Pe parcursul vietii cunostem persoane si nu natiuni, oamenii sunt oameni si nu provincii si intelegem ca in fond cu totii suntem doar niste biete fiinte  in cautare de mai bine! Un minim comportament civic ne face sa putem convietui impreuna intelegandu-ne unii pe altii, tolerandu-ne si permitand fiecaruia sa se manifeste in limitele bunei-cuviinte. Nu culoarea pielii dupa cum nici limba, locul nasterii sau obiceiurile fac diferenta. Ce ne deosebeste intre noi e calitatea umana. Si in fata acestui argument trag aer in piept si incerc sa alung din minte cliseele, micimile, lipsa de toleranta pe care le-am mostenit.

Si, daca vrem sa fim si noi luati in seama,  ar trebui sa incepem prin a invata sa respectam si sa nu desconsideram pe nimeni. Timpurile se schimba si cu ele ne schimbam si noi. Trebuie sa ne schimbam si noi!

Nota redactiei: Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase