Acasa | Articolul tau | Tarele educatiei romanesti: "La sfarsitul facultatii, trag linie si imi vine sa plang - ce bine ca m-am apucat de munca devreme"

Tarele educatiei romanesti: "La sfarsitul facultatii, trag linie si imi vine sa plang - ce bine ca m-am apucat de munca devreme"

 SHARE  

Adaugat in 16 februarie 2011

Tarele educatiei romanesti:

Despre invatamantul de calitate si cel slab / Foto: Agerpres

Inainte de toate, cateva cuvinte despre mine. Am 23 de ani si lucrez pe un post de junior intr-o multinationala. Am un orar regulat, nu stau peste program, iar salariul se inscrie in normele decente pentru volumul si complexitatea muncii pe care o prestez. Sunt nascut si crescut in Bucuresti, unde locuiesc si azi. Am avut marele noroc de a fi terminat un important colegiu national, mate-info intensiv engleza. Dupa terminarea liceului, probleme financiare si personale m-au deteminat sa stau in tara si sa aplic la ASE, unde am absolvit apoi Relatii Economice Internationale. Acum, in paralel cu job-ul jonglez ultimul an de master - tot la REI.

Dupa cum se poate, probabil, intelege si din succintul parcurs prezentat mai sus, am vazut atat invatamant de calitate, cat si invatamant slab. Ba mai mult, am pastrat legaturile cu fosti colegi de liceu plecati la facultate in strainatate. Scriu aceste randuri nu neaparat pentru tineri, cat pentru parinti, pentru ca vreau sa lamuresc cateva caracteristici ale mediului de invatamant romanesc.

Invatamantul in Romania este marcat de trei mari fenomene negative: memorarea si studiul teoretic, distantarea profesorului de elev, descurajarea pregatirii continue.

Cum spuneam, am vazut si scoala buna, si scoala slaba. In liceu activitatile extrascolare au fost intotdeauna la mare cautare. Profesorii ne incurajau sa ne inscriem la CODECS, la cercurile de dezbateri, sa participam la guvernul elevilor (care, de altfel, era la fel de politic ca si orice alt guvern). Profesorii erau uneori dornici sa stea dupa cursuri doar ca sa ne explice; ne meditau pe gratis, cu alte cuvinte. La orele de romana se discuta un roman din literatura universala in fiecare saptamana. Profesorii de informatica mergeau cu elevii lor la concursuri sa-i sustina. Am invatat ce-nseamna cercetare si cum se face o lucrare de sinteza, am invatat cum se argumenteaza un punct de vedere la orele de engleza.

Odata intrat la facultate insa, am inteles ca liceul meu era printre putinele care-mi permitea luxul de a intelege invatand. Multi dintre colegii de facultate veneau din scoli cu profesori obtuzi, in care accentul era pus pe tocit si prezenta obligatorie. Apoi, cand am constatat dezinteresul pe care profesorii il manifestau fata de materiile de curs, am realizat ca ce-am trait in liceu a fost aur curat. Dupa ce am vorbit si cu fostii colegi care acum studiau la Utrecht, UCL, AUP, Berkeley si Portsmouth - din aceste facultati am informatii direct de la sursa - am trecut instant facultatea pe locul doi si m-am angajat. Discrepantele sunt uriase.

In primul rand, metoda de predare este problematica. La universitatile de prestigiu, studentii sunt evaluati pe baza a ceea ce pot efectiv sa faca, nu doar a ceea ce stiu. Studentul are doua cai foarte clare dupa ce termina facultatea: ramane in invatamant sau cercetare si-atunci trebuie sa prezinte abilitati teoretice cu adevarat remarcabile, sau pleaca de acolo in campul muncii, si atunci trebuie sa aiba experienta si sa isi dovedeasca competentele sociale. Nu doar ca liceul romanesc impinge elevul catre memorarea teoriei pure, dar limitarile profesorilor fac ca nici macar acest aspect sa nu poata fi dus prea departe. La final de clasa a 12-a, liceanul din Romania a trebuit sa memoreze pe dinafara integrale, derivate si polinoame la un nivel la care sansele sa-i fie de folos vreodata in viata sunt de 1-2%: pana si un programator foloseste mai putina matematica de liceu decat a memorat un absolvent de Bac. Sa nu credeti ca matematica nu se memoreaza, am trecut prin admiterea la ASE si am intrat la buget invatand pe de rost sute de probleme.

Colegii din afara citeau volume peste volume, scriau lucrari de sinteza si dezbateau probleme curente in cadrul orelor de curs. Eu scriam dupa dictare si puneam intrebari la care profesorul eschiva raspunsul. Ei faceau internship aranjat de scoala fix pe domeniul lor. Eu puteam sa ma duc la orice firma de neaveniti sa iau o foaie de practica. Fara o baza experimentala, toate informatiile invatate in scoala erau uitate la cateva saptamani dupa teza sau examen. Timpul alocat studierii pentru trecerea unui examen poate fi foarte mare. Bine, ASE este un caz deosebit, in care prezenta la curs era uneori suficienta sa treci examenul. In final, simteam insa ca fiecare ora petrecuta in curs de fostii mei colegi era mai relevanta decat timpul pe care-l pierdeam eu la facultate.

In al doilea rand, profesorul roman imbraca hainele atotstiutorului. In liceu, am avut si norocul unor profesori mai dezghetati, cu unii am ramas chiar prieten de iesit le bere. Dar odata ajuns la facultate, am descoperit ca majoritatea covarsitoare a colegilor mei sunt obisnuiti cu profesorul strict si sever. Dascalul din Creanga, care isi ascunde nestiinta sub masca dominarii. El are stiloul, el pune nota, el pune absenta. El te face, el te desface. Prin urmare, multi dintre studenti sunt obisnuiti cu scrisul dupa dictare si cu examenele doar din materia din manual. Vor sa li se zica ce sa faca, ce sa invete. Or, dimpotriva, profesorul este un catalizator, el trebuie sa imi dea mie sprijin atunci cand solicit asta, nu sa-mi stea cu biciul in spate. Obiectiv, sa fie, nu spun, dar nici sa nu ma doara mana scriind dupa dictare. Nu s-a incetatenit inca ideea colaborarii deschise, ideea ca profesorul poate sa NU stie, dar va afla. Colegii de peste hotare discutau cu profesorul asa, chiar si pe marginea cursului, iar el venea cu sugestii de lectura si spete. Lucrarile lor erau discutate si tratate serios. Noi copiam de pe Wikipedia si luam 10, iar apoi ne tremurau ciorapii cand venea examenul si materia nu semana cu cea din curs.

In al treilea rand, descurajarea aprofundarii permanente se petrece pe doua cai: neincurajarea documentarii si sistemul prost de examinare. Prietenii mei petreceau 50% din timpul dedicat scrierii unei lucrari in faza de cercetare, de research cum s-ar spune. Preluau informatia, o filtrau, o aranjau, o catalogau, si abia apoi treceau la faza de prelucrare. La mine, toata faza de cercetare se putea reduce la cateva ore in ajunul deadline-ului, cand cautam frenetic pe net informatii si apoi le dadeam copy-paste prin lucrare, fara macar sa ma intereseze ca plagiam. In plus, examinarea se face prost. Seminarele sunt vazute ca fiind neimportante, iar examenul de curs se pregateste cu 2-3 zile inainte si se uita tot asa. Un coleg din Olanda imi spunea ca este examinat permanent de-a lungul semestrului. Colegii din Reading imi spuneau ca nu aveau decat un singur examen, la final de an, care era foarte greu si pentru care faceau lucrari si exercitii tot anul.

Per total, povestea e trista pentru noi, tinerii. Liceul nu ne pregateste de intrarea in campul muncii - cum ar fi normal - iar facultatea nu ne face mai destepti. La finele celui de-al cincilea an de facultate in Romania, trag linie si-mi vine sa plang - ce bine ca m-am apucat de munca devreme. Astazi, obiectivele mele sunt clare: ma intretin cu job-ul meu anul asta, cresc aici si imi umplu CV-ul de activitati (pana la urma, si serviciul e tot o scoala), iar in iarna depun frumusel in strainatate. Imi aleg un master care sa-mi permita revenirea in tara si ma duc sa ma bucur doi ani de o biblioteca universitara serioasa, profesori dezghetati si betii vinovate.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Stefan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfacultatescoalainvatamanteleviprofesori CITESTE MAI MULTE DESPRE

16480 citiri

128 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.