Smart Woman

Cu o saptamana inainte de plecare, insa, compania aeriana si-a anuntat falimentul, iar zborurile s-au anulat. Pentru cateva ore, pur si simplu ne-am panicat. Apoi am tras aer in piept si am inceput sa cautam o modalitate de a ajunge acolo. In plin sezon, in ultima clipa, ne asteptam mai degraba sa fim nevoiti sa renuntam, decat sa gasim ceva ce ne puteam permite.

Surpriza, deloc mica si foarte placuta, a fost sa gasim o oferta de nerefuzat. Cazare la un hotel de trei stele, cu mic dejun inclus, la pret doar cu putin peste hostelul la care facusem rezervare si zbor cu charter Czech Airlines la aceiasi bani, cu o cursa low cost rezervata cu luni inainte. Deci, se poate. Orele erau de asemenea foarte convenabile. Am plecat de pe aeroportul Otopeni intr-o dimineata de luni si am aterizat in Praga la ora 7.

Moneda lor este coroana ceheasca. Aceasta are un curs de 0,16 la un leu, insa nu prea se gaseste efectiv in banci pentru a-ti schimba banii. Asa ca decat sa schimbam in euro, iar acolo sa schimbam iar, in coroane, am preferat sa bagam totul pe un card si sa platim cat mai des in felul acesta. Am scos bani de la ATM numai pentru strictul necesar. Nu stiam limba, dar ajunsi acolo marcajele sunt multe si destul de usor de descifrat. In autobuz exista o harta electronica ce iti arata cate statii mai sunt si alte repere vizuale, sa inteleaga tot turistul.

In alta ordine de idei, am luat un autobuz, am schimbat un metrou si in jumatate de ora eram la hotel. Hotel unde receptionerul ne-a spus cu parere de rau ca nu au camere. Un grup de petrecareti facuse cu o noapte inainte ceva "stricaciuni" si nu puteau sa ofere camere pana nu reparau. Si-au cerut mii de scuze si ne-au redirectionat catre un hotel partener, aflat la o strada distanta. In cele 2-3 minute cat ne-a luat sa ajungem acolo, deja fusese anuntata fata de la receptie de venirea noastra si se apucase de acte. Desi nu era inca ora 8, am fost cazati imediat. Camera, aflata la mansarda, era impresionanta prin marime, bun gust si functionalitate.

Primul lucru care m-a frapat in Praga a fost faptul ca aproape toate strazile sunt pavate cu piatra cubica. Sistemul nu numai ca da un aer aparte intregului oras, dar este si foarte eficient. In clipa in care se strica vreo portiune a drumului, imediat este reparata prin reasezarea pietrelor sau inlocuirea lor. Fara decopertari, fara carpeli pe asfalt, totul arata permanent ca nou. Desigur, de fiecare data cand vedeam cate o doamna plimbandu-si bebelusul in carucior nu ma puteam abtine sa gandesc faptul ca, daca i-au dat deja dintisorii celui mic, probabil ii vor clampani mult dupa ce a scapat de mersul pe pavaj.

Un alt lucru care sare in ochi, inainte sa vizitezi propriu-zis orasul, este adancimea la care sunt sapate tunelele de metrou. Scarile rulante par interminabile si nu poti sa nu apreciezi grija cu care sunt intretinute si sistemele de rezerva in cazul in care se lucreaza la vreuna. Nu stiu cat ai face urcand scarile la picior, dar stiu ca cineva mai slab de inima nu ar avea prea multe sanse. Sistemul de mijloace de transport in comun este cel mai punctual din intreaga Europa, asa ca inchirierea unei masini nu are sens decat daca vreti sa vizitati si imprejurimile Pragai. Pentru orientare, hartile si ghidurile sunt cele mai indicate. Nu va bazati pe bunavointa localnicilor pentru ca, in plin sezon, vor fi foarte greu de gasit printre turisti.

Dupa ce ne-am cazat, primul lucru pe care l-am facut a fost sa vedem Vltava – Dambovita lor, dar ceva mai curata - si Podul Carol (Karluv Most). Vltava este traversata de nenumarate poduri, fiecare avand propria “personalitate”. Cel mai faimos insa este Podul Carol, datand din anul 1357, strejuit de 30 de statui masive. Fiecareia i se atribuie cate o putere binefacatoare, fiind atinse de sute de turisti pe zi. Nu stiu cat de eficiente sunt statuile in indeplinirea dorintelor, dar atingerile sunt foarte eficiente in mentinerea curata a statuilor.

Podul este plin mereu de artisti plastici sau bijutieri care isi prezinta creatiile, de cantereti ambulanti, de caricaturisti si oricine altcineva care doreste sa faca un ban de pe urma talentului sau. Praga, de altfel, este plina de manufacturi, de mici ateliere si de opere de arta devenite parte din domeniul public. Centrul este plin de tipicele buticuri cu suveniruri, multe avand aceeasi marfa, dar printre ele se strecoara – si nu sunt putine – magazinasele care ofera lucruri hand-made, unicate.

Orasul vechi este intesat de turnuri, cladiri din diferite epoci si diferite stiluri, imbinate impecabil fara nicio discrepanta, biserici milenare si terase, iar turistii sunt imbiati la plimbari cu trasura sau in masini de epoca. Intr-un oras care si in perioada comunista a fost aproape ocrotit de demolari si constructii abrupte, stilul arhitectonic este respectat inclusiv de cladirile noi. De exemplu, exact la una dintre iesirile din Orasul Vechi se ridica un mall nou nout, dar iti ia ceva timp sa realizezi despre ce e vorba, la exterior avand aspectul unei cladiri de la inceputul secolului al XX-lea. Terasele si restaurantele au preturi pentru toata lumea. Pe strazile principale sunt destul de piperate, dar pe cele secundare, chiar in centrul Orasului Vechi, acestea pot fi chiar mici, pentru portii bune si satiabile.

Cam totul in Praga e frumos. Ne-am plimbat de dimineata pana seara, zilnic, in orice directie ne-au dus picioarele. In afara de cateva obiective la care am tinut sa ajungem, ca de pilda Castelul Pragai, Ceasul Astrologic din Turnul Primariei Orasului Vechi, Turnul TV cu gigantii bebelusi catarandu-se pe el sau magnifica Gradina Zoologica, am mers la intamplare. Si intotdeauna am avut ce sa vedem. Mi s-a parut extrem de reconfortant dupa o zi de mers pe jos sa uitam de bataturi stand intinsi pe iarba intr-unul dintre parculetele de pe malul Valtavei, intre Karluv Most (Podul Carol) si Most Legil (Podul Legiunii).

Pe acea fasie de iarba se incheiau tururile orasului, asa ca aproape de fiecare data cand ne-am odihnit acolo am putut observa grupurile stranse in jurul ghidului care le povestea cu o pasiune de nedescris despre invadarea Cehiei si despre miscarile de eliberare din al II-lea Razboi Mondial. Ghidul avea tot interesul sa puna pasiune in munca sa. Tururile, care pornesc din Piata Primariei Orasului Vechi si vizeaza cele mai importante obiective istorice si turistice, sunt gratis. Intrarile se platesc, dar serviciile ghidului nu sunt contra cost. Asa ca acesta primeste bani numai daca oamenii considera ca merita bacsis, iar acela in functie de cat isi permite fiecare, daca isi permite.

Din zori si pana tarziu in noapte, pe Vltava se plimba vaporase cu aspect retro. Biletele se gasesc la tot pasul. La fel si marinarii care sa te imbie sa le cumperi. Acestia sunt toti barbati bine facuti, de origine africana, imbracati in costume albe, impecabile, creand un contrast puternic cu pielea lor. Au texte pentru oricine si inghetata (zmrzlina) pentru toata lumea.

A fost o vacanta de o saptamana, in care am vazut nu doar monumentele si arhitectura cladirilor cu care se mandreste Praga, dar si arhitectura interioara a cehilor. Stiu sa isi pastreze cultura si identitatea, cu care se mandresc si pe care o arata tuturor celor care le viziteaza tara. Eu, romanca dintr-o tara care se mandreste cu ospitalitatea, m-am intalnit cu cehi care se mandresc cu identitatea.