Smart Woman

In fruntea listei se afla cel conform caruia femeile arabe sunt tinute inchise, reduse la tacere si considerate invizibile. Suportul femeilor s-a facut simtit in Tunisia, Egipt sau chiar in ultra-conservatorul Yemen in ultimele saptamani si luni, considera Al Jazeera. Nu numai ca femeile participa activ la miscarile violente de protest din aceste tari, dar, de asemenea, si-au asumat roluri de conducere. Au organizat demonstratii si pichetari, au mobilizat cetatenii, si-au exprimat elocvent cererile si aspiratiile pentru schimbari democratice.

Majoritatea femeilor au varste cuprinse intre 20 si 30 de ani. Cu toate acestea, au existat cazuri inspiratoare de activisti seniori, precum Saida Saadouni, o femeie de peste 70 de ani din Tunisia care, cu steagul national in jurul umerilor, a participat la protestele ce au reusit sa rastoarne guvernul provizoriu al lui  Ghannouchi. In timpul celor doua saptamani in care a protestat, ea a insuflat un spirit revolutionar unic in miile de oameni adunati in jurul ei sa-i asculte discursurile. "M-am impotrivit ocupatiei franceze. M-am impotrivit dictaturiilor lui Bourguiba si Ben Ali. Nu ma voi odihni pana ce revolutia noastra nu se incheie, pentru binele fiilor si fiicelor mele, nu pentru mine", a spus Saadouni.

Un alt stereotip care a fost demontat in aceste actiuni este asocierea valului islamic cu pasivitatea, supunerea si segregarea. Dintre cele care fac parte din aceasta noua generatie de femei arabe, majoritatea aleg sa poarte hijab. Crescute in orase si educate pe masura, ele nu sunt mai putin increzatoare decat femeile fara val.  Ele sunt o expresie a interactiunii complexe dintre cultura musulmana si procesele de modernizare si de globalizare, fiind semnul distinctiv al societatii arabe contemporane.

Rolul jucat de femei in rebeliunile din lumea araba este subliniat si de catre cotidianul britanic The Guardian. Intr-un articol denumit "Femeile au aparut ca jucatori cheie in Primavara araba", jurnalistii preiau descrierea facuta femeilor de catre un ziar al opozitiei din Libia: "Ea este musulmanul, mama, soldatul, protestatarul, jurnalistul, voluntarul, cetateanul". Ele au fost toate astea si chiar mai mult, sustinand revoltele din toate punctele de vedere, insa intrebarea pusa de catre britanici este daca rezultatele le vor ajuta cu ceva pe femei.

In Yemen, Tawakul Karman, o tanara studenta, a fost cea care a pornit demonstratiiile intr-un campus universitar impotriva conducerii lui Ali Abdullah Saleh. In Bahrain, femeile s-au aflat in primul val de protestatari care au intrat in piata Perlei din capitala cerand schimbari. O alta tanara, Zainab al-Khawaja, care a intrat in greva foamei ca protest dupa ce si-a vazut tatal, fratele si cumnatul batuti si incarcerati, a devenit o referinta pentru revolta din Bahrain.

In Libia, femeile au fost de asemenea printre primii revolutionari. Protestul care a dat startul a fost cel al mamelor, surorilor si vaduvelor barbatilor care au fost ucisi in inchisoare, intr-un masacru, in 1996. Actiunile protestatarelor au atras in multe cazuri repercursiuni. Nu putine au fost cele batute crunt de catre fortele de ordine, unele si-au pierdut viata, altele au fost inchise sau date disparute iar in Tunisia s-au raportat numeroase violuri savarsite de catre soldatii loiali lui Gaddafi.

Celebru este cazul unei femei care a aparut ravasita in holul hotelului din Tripoli in care o mare parte din jurnalistii straini erau cazati. Intr-o conferinta de presa improvizata, aceasta a declarat ca a fost violata si torturata timp de 2 zile de 15 soldati. Femeia nu si-a putut incheia acuzatiile. Fortele de ordine au luat-o pe sus bruscand jurnalistii care au incercat s-o ajute. Ulterior, autoritatile au declarat ca tanara, Iman al-Obeidi, are probleme psihice si ca era beata la momentul intalnirii cu presa.

Insa nu toate femeile sunt in favoarea schimbarii. Aisha Gaddafi, denumita Claudia Schiffer a Libiei, este un model pentru multe libiene, iar, la indemnul sau, multe au iesit in strada pentru sustinerea regimului si chiar s-au oferit ca scut uman. Ce se intampla in ambele tabere odata ce lupta ia sfarsit? "Barbatii erau dornici sa ma aiba alaturi cand ceream plecarea lui Mubarak. Insa acum, ca a plecat, ei vor sa ma duc acasa", a declarat o femeie in piata Tahrir. Nemultumirea ei s-ar putea transforma in nemultumirea multora avand in vedere ca noua constitutie egipteana nu mentioneaza nicaieri egalitatea de gen.

Rebecca Chiao, fondatoarea grupului HarassMap pentru drepturile femeii, considera ca "daca intrebi pe cineva daca vrea egalitate de gen, este o sintagma cu mai multe semnificatii aici. Vrei sa spui ca toate femeile ar trebui sa fie ca barbatii? Majoritatea ar spune nu. Vrei sa spui ca femeile ar avea posibilitatea de a alege si protectie egala din partea legii? Majoritatea ar spune da".

[gallery link="file" order="DESC"]