Acasa | Smart Story | Vivia Sandulescu: Baletul e o zona care creeaza o fascinatie iar aceasta fascinatie da, in general, nastere la clisee. Un exemplu e...

Vivia Sandulescu: Baletul e o zona care creeaza o fascinatie iar aceasta fascinatie da, in general, nastere la clisee. Un exemplu e "Black Swan"

 SHARE  

Adaugat in 25 martie 2011

Vivia Sandulescu: Baletul e o zona care creeaza o fascinatie iar aceasta fascinatie da, in general, nastere la clisee. Un exemplu e

Vivia Sandulescu / Foto: SmartWoman.ro

“A fost o perioada, in anii ’80-’90, cand uzura era imensa. La sfarsitul erei Ceausescu teatrele erau neincalzite, se intra pe scena cu pantaloni de trening si pulovar peste costum, iar usa deschisa de la scena ducea in sala curent. Toata lumea se accidenta, facea artroze si artrite. Cei care au trait din plin acei ani sunt acum mult mai uzati decat ceilalti”, isi aminteste Vivia Sandulescu, coautoarea cartii “Consemnari coregrafice. Baletul Operei Nationale Bucuresti”.

Intalnirea cu Vivia Sandulescu a pornit de la un adevar binecunoscut. Baletul in Romania a incetat de mult sa mai fie ceva la moda sau macar ceva apreciat la adevarata sa valoare. Intr-o societate preocupata in principal de ceea ce pune maine pe masa, zgomotul facut de poante la aterizarea pe podeaua scenei sau piruetele gratioase ale dansatoarelor tutu uri par a fi un moft mai degraba decat o modalitate de delectare. Despre zilele de glorie ale baletului romanesc, despre perceptia asupra baletului si despre provocarea suprema a acestei lumi – “Lacul Lebedelor” –, am vorbit cu Vivia Sandulescu.

Magdalena Popa - Giselle, "Giselle" / Foto: Consemnari Coregrafice

SmartWoman.ro: Cum se impaca viziunea externa asupra baletului cu adevarata natura a acestuia?

Vivia Sandulescu: Baletul e un domeniu despre care in Romania s-a scris foarte putin pana acum. Este o zona care creeaza totusi o fascinatie, iar aceasta fascinatie da, in general, nastere la clisee. La fel si cu “Black Swan”: lumea isi inchipuie ca acesta este baletul, insa nu are nicio legatura cu realitatea.

Oamenii isi fac preconceptii, iar unele tin de educatie. Spre exemplu: “saracii balerini nu au copilarie”. Atunci cand faci ceva cu pasiune problema nu se pune, pur şi simplu nu exista. Profesionistii nu o resimt asa, iar daca o resimt atunci nu au ce cauta acolo.

Exista apoi preconceptii apropo de invidie si de gelozia profesionala. Nu exista personaje ca acea Nina, care devin paranoice si isi doresc sa fie perfectiunea intruchipata. Ideea de atingere a perfectiunii absolute nu exista in balet. Fiind un domeniu perfectibil in permanenta, poti sa-ti doresti sa rezolvi un rol foarte bine din punct de vedere tehnic si expresiv, la nivelul momentului tau istoric, dar stii ca dupa tine va fi intotdeauna cineva mai bun. Perfectiunea include ideea de definiv si limitat, inseamna sa fi atins maximul, ori maximul nu exista – corpul uman poate ajunge mereu mai departe.

Sunt reticenta cand vad filme despre lumea baletului, deoarece de regula autorii scenariilor nu au de-a face cu aceasta lume. Pornesc de la niste clisee, scontand pe aspectul comercial. Natalie Portman are totusi o realizare actoriceasca acolo, se apropie foarte mult de felul in care arata o dansatoare profesionista. Exista de altfel cateva actrite mari care provin din lumea dansului. Nicole Kidman nu a continuat in domeniu fiindca era prea inalta. Experienta sa de dansatoare se vede totusi in alura si in proportii, aspecte speculate in filme precum “Cu ochii larg inchisi” al lui Kubrick. La fel Charlize Theron, Victoria Principal sau, din generatia mai veche, Audrey Hepburn.

SW.ro: De unde a venit ideea unei carti despre Compania de balet a Operei?

V. Sandulescu: In urma cu aproximativ doi ani, intr-una dintre intalnirile cu Catalin Caracas, acesta mi-a propus sa scoatem o carte in care sa folosim datele de arhiva pe care le stransese. De zeci de ani aduna afise, fotografii etc, le scana si le indosaria. A durat inca vreun an si ceva pana am scos prima editie, pentru care finantarea ne-a fost refuzata de toata lumea. Pana la urma, intrebarea au auzit-o niste prieteni de-ai nostri din Italia, pasionati nu doar de dans ci de cultura noastra in general. Doamna Sabrina Arpini tocmai scrisese o carte dedicata unui balerin de origine romana devenit o mare vedeta in Italia, Gheorghe Iancu. Pornind de la acea carte, pe care i-am tradus-o in romana si care, in momentul de fata, se afla in versiune bilingva in librariile mai multor mari teatre italiene, ne-au finantat si au organizat lansarea primei editii.

A fost o editie de proba, cu care am tatonat piata. In momentul in care am avut-o in mana ne-am dat seama ca suporta foarte multe imbunatatiri. Am corectat, adaugat, actualizat si am revenit asupra textului. Astfel a aparut aceasta a doua editie, care are aproape 500 de fotografii, unele foarte vechi, de pe la 1920. Am gandit-o ca pe o carte documentara, menita sa fie de folos totodata studentilor si elevilor din invatamantul coregrafic. Este o combinatie de dictionar si calendar si reda indirect istoria baletului romanesc in ansamblu.

Nicolae Iacobescu si Elena Penescu Liciu / Foto: Consemnari Coregrafice

SW.ro: Care a fost cel mai fascinant aspect peste care ati dat in documentare?

V. Sandulescu: Regasirea personalitatilor vechi, despre care nu se mai stia nimic, reconstituirea carierelor unor oameni de care abia daca auzisem sau nu auzisem deloc si care s-au dovedit a fi absolut senzationali. Am aflat despre balerini care au fost solisti in compania lui Diaghilev sau au trecut prin imprejurari profesionale absolut fabuloase, de care nimeni nu mai avea habar.

La un moment dat am vizitat acasa cativa balerini mai varstnici, de exemplu o fosta prim-solista din anii ’50-’60, pe care am intrebat-o despre cei de dinaintea ei si care ne-a spus ca nu auzise de persoanele respective. Domeniul baletului este o zona in care informatia se pierde foarte repede, daca balerinii nu „se prind” unii pe altii in teatru e ca si cand nu ar fi existat. Normal ar fi fost ca informatia sa fie consemnata pe parcurs si transmisa mai departe, ceea ce nu s-a intamplat. Iata, Baletul Operei exista de 90 de ani si e prima data cand apare o astfel de lucrare.

SW.ro: Era baletul mai apreciat inainte decat acum?

V. Sandulescu: Aprecierea de care s-a bucurat baletul a oscilat in timp. Pana la al doilea razboi mondial era considerat, in general, drept divertisment. A avut apoi o mare perioada de inflorire in anii ’50, ’60, ’70, datorita influentei ruse. Aceea a fost pentru noi epoca de aur. Balerinii erau foarte mediatizati, mergeau tot timpul in turnee, se pensionau devreme, erau asimilati cu sportivii de performanta din toate punctele de vedere. Aveau un statut nu numai profesional ci si social mult mai bun decat acum.

Odata cu diminuarea influentei ruse s-a diminuat si importanta lor. In momentul in care politica culturala incepe sa neglijeze un sector, aceasta se reflecta in aprecierea publicului. Astfel, dupa ’70-’75, lucrurile au inceput sa mearga descedent iar acum se supravietuieste in regim de avarie. Liceele de specialitate, mai ales Liceul de Coregrafie din Bucuresti “Floria Capsali” continua sa produca absolventi foarte buni, de talie internationala, dar mai putini si majoritatea pleaca in strainatate. Compania de balet a Operei e mult redusa numeric: daca in urma cu doua-trei decenii erau 120-130 de oameni, acum sunt sub 60. Varsta de pensionare este de peste 50 de ani. Exista si balerini care danseaza pana mai tarziu, dar acestia sunt raritati, fenomene. Balerinul e deja copt la 20 de ani.

Gheorghe Iancu / Foto: Consemnari Coregrafice

SW.ro: Avem balerini care au fost recunoscuti pe plan international?

V. Sandulescu: Am avut, si multi dintre ei au ajuns personalitati in tarile de adoptie. Spre exemplu, Magdalena Popa este si astazi maestra de balet principala a Baletului National Canadian. Gheorghe Iancu a fost cel mai mare balerin al Italiei. Balerinii romani sunt raspanditi intr-o arie geografica foarte larga. Din pacate, Liceul de Coregrafie este, in buna masura, un liceu de export. Foarte multi absolventi fie pleaca imediat, fie „isi fac mana” si pleaca ulterior, constatand ca nu pot castiga decent si nu pot face o cariera satisfacatoare in tara.

SW.ro: Aveti o dansatoare preferata?

V. Sandulescu: Personalitatile pe care le admir eu sunt cele care se plaseaza cu mult inaitea epocii lor, care au un nivel atat de bun incat isi devanseaza epoca. Asa a fost Magdalena Popa. Pentru mine, Magdalena Popa a fost idolul pe vremea cand eram o aspiranta. Din generatiile mai noi o admir pe Corina Dumitrescu, care este o dansatoare foarte tehnica, un extraordinar artist, iar in rarele ocazii cand a montat ceva s-a dovedit si un foarte bun coregraf.

SW.ro: Cum se resimte dansul asupra corpului odata cu inaintarea in varsta?

V. Sandulescu: In mod normal nu ar trebui sa fie o problema pentru ca, daca vrei sa dansezi cat mai mult si ai posibilitatea sa iti intretii corpul, el ar trebui sa te serveasca mai mult timp. Daca antrenamentul este bine condus, daca este facut responsabil, daca efortul nu este exagerat, daca efortul depus nu e mai mare decat cantitatea de efort pe care o suporta corpul, atunci dansul ar trebui sa fie fortifiant, energizant. Realitatea nu prea respecta insa dorintele. E un efort de uzura si cel mai mult se simte in perioadele de saracie.

SW.ro: Ce inseamna progresul in balet?

V. Sandulescu: Baletul a progesat foarte mult din punct de vedere tehnic, desi nu atat de mult la noi ca in alte tari. Ceea ce se rezolva din punct de vedere al virtuozitatii in ziua de astazi, acum 10-20 de ani era de neimaginat. Dificultatea mult sporita e o influenta a gimnasticii, ce tine de selectie si de felul in care se formeaza corpul balerinilor. Un corp de balerina clasica seamana azi mai mult cu un corp de gimnasta din gimnastica ritmica. Pe de alta parte, putem vorbi despre un dans contemporan aplicat corpurilor cu educatie clasica si care imbina o mare libertate in miscare cu un nivel de pregatire tehnica foarte ridicat.

Oleg Danovski - "Lacul Lebedelor", actul II / Foto: Consemnari Coregrafice

SW.ro: Care este provocarea suprema in balet?

V. Sandulescu: Daca ne referim la baletele clasice, provocarea suprema este “Lacul lebedelor”, atat pentru coregraf cat si pentru interpret. Opera bucuresteana are nevoie de “Lacul lebedelor”; nu mai are de vreo doi ani nicio varianta in repertoriu. Prima versiune s-a montat in ’57, s-a mentinut in repertoriu pana in urma cu 3-4 ani si a fost considerata una dintre cele mai bune din istorie. Adaptarea era semnata de Oleg Danovski - spun adaptare deoarece spectacolul nu era al lui in intregime: asa cum era firesc, prelua cateva calupuri din coregrafia clasica rusa, considerate monumente ale dansului ce nu trebuie atinse. Au intervenit insa niste probleme de drepturi de autor legate de fiul maestrului Danovski, Oleg Danovsky Junior, pe care niciun teatru nu a reusit sa le depaseasca.

La un moment dat a venit Gheorghe Iancu din Italia si a montat un nou “Lac...”. Colaborarea s-a terminat insa mai repede decat era prevazut, spectacolul s-a dat doar de 5 ori si nu intrevede perspectiva de a fi inlocuit.

SW.ro: La ce balet se lucreaza acum la Opera?

V. Sandulescu: Urmatorul proiect anuntat este o scurta creatie a lui Jiri Kylian, coregraf ceh stabilit de multa vreme in Olanda, considerat unul dintre cei mai buni creatori contemporani. Se pare ca in vara se va monta pentru Festivalul Enescu o lucrare semnata de William Forsythe.

Nota: Vivia Sandulescu a absolvit Liceul de Coregrafie in 1976 si pentru o perioada indelungata a fost profesor de balet. A lucrat in administratia culturala si a fost consultant artistic in cadrul Operei. Catalin Caracas este solist balerin si asistent coregraf. Dupa cum povesteste Vivia Sandulescu, “Catalin Caracas este fiu de balerin, deci a crescut in teatru. De altfel, si in balet sunt foarte frecvente dinastiile. Exista si foarte multe cupluri – dansatorii se rodeaza ca parteneri, familiile se formeaza dansand impreuna.”

Cartea “Consemnari coregrafice. Baletul Operei Nationale Bucuresti”  va fi lansata sambata, 26 martie 2011, la Opera Nationala Bucuresti, in pauza spectacolului “Seara Balanchine”.



Autor: Corina Ionel
 


 SHARE :  Trimite pe mail

8833 citiri

9 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.